Vei avea un frățior

Mă gândesc la cum ar fi dacă ar cade și s-ar răsturna pătuțul peste el. E atâta de roz și de mic și de moale, că l-ar storci instant. Așa cred. Că după aceea nu ar mai exista. Dorința asta mi-am pus-o săptămâna trecută, de ziua mea. Să dispară.
Ma nici măcar nu mi-a făcut un tort, ca până acuma. L-a cumpărat Pa de la cofetărie și nu a fost atât de bun, chiar dacă a avut frișcă și portocale și multe alune pe deasupra cum îmi place mie. Am mâncat doar puțin.
– Abia dacă te-ai atins de felia de tort, mi-a zis Pa. Nu-ți place?
– Nu e la fel de bun ca atunci când îl face Ma.
– Ei, știu, dar nici ăsta nu e rău, nu-i așa? Îți promit că ne vom revanșa la anul.
Dar m-am ridicat de la masă și m-am dus la mine în cameră. Oricum o dăduseră în bară și cu cadoul. Le-am spus de mii de ori că am nevoie de noul upgrade pentru Rainbow Loom și ei au cumpărat o variantă veche, pe care deja mi-am luat-o singură din economiile mele. Acuma n-am de ales decât să încerc să dau piesa la schimb, dacă am norocul să îi trebuie la vreunul din colegii de școală și care are la schimb ceva ce mă interesează.
Nu mă supăr pe ei atâta de tare cum ar fi normal. Știu că sunt superobosiți.

– Hei, avem o veste bună pentru tine, mi-au zis Ma și Pa cu multe luni în urmă.
Stăteau pe pat la mine în cameră, unul în stânga și celălalt în dreapta.
– Ți-ar plăcea să ai un frățior? a zis Pa.
– Cu care să te joci și pe care să-l înveți tot felul de lucruri, a zis și Ma.
Noi trei eram fericiți. De ce să avem nevoie de altcineva?
– Nu, nu vreau, am zis eu.
– Dacă ai un frățior, nu înseamnă că te iubim pe tine mai puțin.
– Dar nu vreau.
– Vei avea cu cine să stai, să nu te plictisești, când noi suntem plecați sau ocupați cu treabă.
– Nu mă plictisesc niciodată.
– Prietena ta, Alina, are un frățior. Și Mary are o surioară. Cristinuța are chiar doi. Ai văzut cât de fericiți sunt împreună?
– Eu nu vreau și gata.
Pa i-a pus mâna pe umăr lui Ma.
– Las-o acum, i-a zis. Prea multă informație deodată.
Mi-a trecut palma peste cap și a zâmbit.
– Mai gândește-te, vei vedea că un frățior nu e un lucru atât de rău.
Au ieșit din cameră și oricum au făcut cum au vrut ei. Pe mine m-au întrebat doar așa, de formă. După calculele mele, Ma era deja însărcinată. Un copil stă în burtă nouă luni, înainte să fie scos. Am citit pe internet.
Nici nu am vrut să mă uit la el când l-au adus acasă și mi l-au arătat.
– Hai să-ți cunoști frățiorul, mi-a zis Pa.
– Nu este frățiorul meu!
N-am vrut să intru în cameră și am văzut-o doar pe Ma cum stătea în pat și ținea ceva alb în brațe. Eram supărată pe ei.
Am ieșit afară și m-am plimbat pe lângă linia de tren și m-am întors și am stat la mine în cameră, chiar dacă îmi era foame. Pa a venit și s-a prefăcut că îmi dă un bobârnac în frunte.
– Hai, nu mai sta așa bosumflată. Vino să-l vezi. O faci pe Ma să plângă.
M-am dus și m-am uitat la el. Stătea lângă Ma pe pat și din păturica albă îi ieșea doar capul și mâinile.
– Iac, ce urât e, am zis.
– Așa sunt toți copiii când sunt mici, a zis Pa. Așteaptă să mai crească.
– Și eu am fost urâtă?
– Tu ai fost o excepție.
Am stat așa și n-am mai zis nimica niciunul, Pa cu brațul pe umerii mei, Ma obosită cum nu am văzut-o niciodată și se uita ba la noi, ba la chestia mică și urâtă de lângă ea, care deschidea din când în când gura, ca un pește.

Pe urmă Ma a rămas acasă și Pa s-a dus la serviciu ca mai înainte. Dar înainte o ajutam pe Ma la bucătărie și când venea Pa mâncam împreună și după ce terminam ne jucam cărți sau ne uitam la un film sau ieșeam la plimbare cu rolele dacă aveam chef și nu trebuia să-mi fac temele. În weekend ne duceam în parc, și vara și iarna, ne plimbam cu barca și cu bicicletele și mâncam înghețată și clătite și aruncam bucăți de biscuiți în lac, pentru rațe și pești și pescăruși.
Acuma Ma stă toată ziua cu Câh. Ăsta este numele pe care i l-am pus eu, fără să știe nimeni. Când el doarme, Ma face repede câte ceva, spală vase sau pregătește de mâncare, dar cel mai mult doarme. Văd cât e de obosită, mereu.
Pa vine de la servici și stăm liniștiți la masă, dacă nu cumva Câh nu trebuie ținut în brațe și legănat, altfel plânge și se face roșu-roșu de tot. Doar atâta știe. De multe ori Pa adoarme cu el în brațe. A slăbit și are barbă.
– Nu-mi place, i-am spus și l-am tras de barbă.
A doua zi nu o mai avea, dar a crescut repede la loc. Este obosit mereu. Și el și Ma încearcă să mă bage și pe mine în seamă când pot, poate că nu vor să mă simt prost că nu mai suntem ca înainte. Dar știu că ei ar dori doar să se odihnească. Câh îi vrea doar pentru el. Țipă tot timpul dacă nu mănâncă sau doarme.
Casa miroase doar a lapte și pișu și caca.

Ma e jos la bucătărie și eu stau lângă pătuț. Mă gândesc cum ar fi dacă ar cade și s-ar răsturna peste el. Împing puțin pătuțul dar nu se mișcă, e greu.
Câh se trezește și se uită la mine. Îl apăs cu degetul pe frunte. Începe să țipe și când îmi ridic degetul văd că i-a rămas acolo o gropiță mică și albă. Îi acopăr gura ca să nu-l audă Ma. El dă din mâini și din picioare, are o culoare ciudată, mov și roșu. Îi ies muci din nas și se întind peste palma mea. Ce scârbos! Îmi ridic mâna ca să mă șterg. El zbiară atâta de tare că mă sperie. Sigur că l-a auzit și Ma. Deja o aud cum urcă pe scări. Caut un loc unde să mă ascund. Dulapul! Mă înghesui între haine.
N-am reușit să închid ușa cu totul, are mânerul pe dinafară. Prin crăpătură o văd pe Ma cum își șterge mâinile de șorț și-l ridică pe Câh din pătuț.
– Gata, gata, îi zice. Sunt aici, mămica e aici. Te-ai speriat, mititelul de tine? Șșșșș, mămica e aici, să nu-ți fie frică de nimic.
Dar el continuă să zbiere, să zbiere, să zbiere și eu îmi bag degetele în urechi.

(11.05.2020)

Like & Follow:
error
PAGINĂ DE AUTOR